• Home
  • Articole
  • Resurse
  • Servicii
  • Evenimente
  • Despre noi
  • Contact
  • Vremea copilului din tine

    Autor: Anka Lavinia

    A venit sfârșitul lui 2014: sărbători pline cu râsete, lumină, cadouri,petreceri și bucurie. Toate astea ,pentru mulți dintre noi sunt automatisme.

    Câți dintre voi și-au luat timp în acesată perioadă să se conecteze la interior? La baiețelul sau fetița ce stau bine ascunși în sufletul și ființa voastră? Câți dintre voi știu de existența lor?

    Credem că am crescut mari, că suntem maturi și avem multe responsabilități, griji etc. Credem că e bine să vorbim într-un anumit fel, să stăm frumos, să nu ne “prostim” , să ne comportăm așa cum “se face”. Când de fapt , dacă te uiți mai atent în interiorul tău vei vedea că tot ce iți dorești este să te joci…să te bucuri, să sari în sus , să cânți, să dansezi, să fii vesel și să găsești frumosul în orice…ți-ai dori să poți privi din nou totul cu ochi de copil.

    Află că poți face asta dacă iți dai voie. Toate barierele sunt în mintea ta, create de mintea ta de adult , de obicei ca să acoperi niște răni ale copilului din tine.

    Ai fost abandonat când erai mic? Asta poate să fie in legătura și cu absența părinților dar și cu lipsa de afecțiune și iubire..Ai fost neglijat sau criticat tot timpul? Ți s-a cerut prea mult mereu și ai fost comparat cu toți ceilalți care, inevitabil, erau mai buni decât tine? Ai simțit că nimeni nu te ințelege cu adevarat și că nu ești auzit? Toate astea sunt răni pe care tu le-ai pansat foarte frumos sub măști. Masca perfecționistului, masca dependentului sau a celui care se crede “cel mai tare”, puternic orice ar fi, care le poate duce și rezolva pe toate sau din contră , masca victimei, a nepunticiosului sau a celui care crede că i se cuvinte totul întotdeauna. Te recunoști? Măcar puțin? Eu cu siguranță mă aflu pe aici și o știu acum mai mult ca oricând. Am vrut foarte mult să mă înțeleg, să înțeleg copilul din mine și felul în care l-am îndepărtat, l-am închis și nu i-am mai dat voie să FIE.

    Am permis, acum, adult fiind, să simt din nou ceea ce am simțit atunci, să las fetița rănita din mine să iasă afara și să-și strige neputințele și durerile. Am permis asta în procesul meu de vindecare și cu fiecare conștientizare și fiecare meditație a copilului interior m-am apropiat mai mult și mai mult de mine.

    Las acum fetița din mine să se bucure, să țipe, să râdă din toată inima, să alerge dacă are chef atunci când are chef , să vorbească cu cațeii din parc sau de pe stradă, să se oprească în fața vitrinelor cu jucării și culori. O las și o recunosc și atunci când plânge sau nu-i convine , atunci când se simte singuă sau tristă, o imbrațișez și o iubesc.

    Fără ea eu nu aș mai avea acea strălucire , acea bucurie, acea motivație, acea resursă interioara atât de bogată și frumoasă.

    De fiecare dată când cineva te rănește se activează de fapt copilul din tine care retraiește ceea ce a fost cândva emoția puternică, realitatea lui. Bărbatul ascunde de fapt, băiețelul plin de frici și lipsit de iubire , iar femeia ascunde, de fapt, fetița timidă, speriată și lipsită de curaj. Toți suntem copii în corpuri de adult, copii ce au nevoie de imbrațișări, de recunoaștere, de vindecare prin iertare și iubire.

    Este final de an, este sărbatoare și este multă bucurie. Dar tu ești cu adevarat bucuros? Ești cu adevarat împilnit? Iți dai cu adevarat voie să fii exact așa cum ești? Întreabă-ți băiețelul și fetița interioară ce au nevoie, cum se simt și ce i-ar face cu adevărat bucuroși acum. Și ce dacă se uită lumea,și ce dacă comentează și ce dacă te etichetează și cred că ți-ai pierdut mințile? Și ce dacă?! Copiii răniți din interiorul lor vorbesc așa că tu știi asta acum și iți poți permite să te simți liber, nestingherit de ceilalți copii, iți poți permite să visezi cu ochii deschiși, să alergi prin frig, să râzi în gura mare noaptea pe stradă, să te așezi în fund pe o bordură sau să îți cumperi un ursuleț de pluș…poți fiindcă copiii cred în ei, cred că pot orice.