• Home
  • Articole
  • Resurse
  • Servicii
  • Evenimente
  • Despre noi
  • Contact
  • Stagnarea des întâlnită în practica disciplinelor energetice

    Autor: Dan Mihăescu

    În trecut numai norocoşii aveau şansa să înveţe, să întâlnească un profesor care să-i îndrume într-o practică energetică precum Qigong sau să urmeze o cale şamanică autentică. Astăzi, s-ar părea că lucrurile sunt mult mai uşoare şi că avem tot ce ne trebuie ca să învăţăm şi să putem folosi cele mai avansate învăţături, ţinute secrete mii de ani sau rezervate numai împăraţilor. Înainte, pentru ultimul grad de Reiki, de exemplu, ideea era “să dai tot ce ai”, ca să îţi arăţi motivaţia. Acum, le putem învăţa chiar în oraşul nostru, pentru o sumă de bani care de obicei nu depăşeşte salariul nostru pe o lună. Şi totuşi, se întâmplă un lucru ciudat: foarte puţini oameni chiar aplică ceea ce învaţă.

    Cum spunea unul din maeştrii de Qigong de la care învăţ: înainte, elevii ajungeau foarte greu să afle învăţătura, dar când aflau ce au de făcut, nu era unu!, nu era unu care să nu aplice. Acum, este foarte uşor să înveţi, dar nu e unu!, nu e unu care să aplice. Iar acest lucru devine destul de tulburător uneori.

    Fiecare progresează în felul lui şi ceea ce pentru mine poate să nu fie un progres, pentru altcineva poate să fie un pas esenţial şi major în evoluţia sa. Dar mă refer aici la progres sub unul sau mai multe din aceste 3 aspecte:
    – creşterea abilităţii de a intra mai rapid într-o stare de relaxare unde mintea se opreşte complet şi apare liniştea care permite vindecarea şi detaşarea necesară în a-i vindeca pe alţii
    – creşterea cantităţii de energie internă (Chi-ul din Dantien)
    – creşterea motivaţiei, disciplinei şi a puterii de a fi aici şi acum (a ne focaliza pe ceea ce dorim, nu pe ceea ce ne îngrijorează) şi a face constant alegeri pe care noi înşine le considerăm benefice pentru noi (abilitatea de a ne onora propria ierarhie de priorităţi, zi de zi) – cu alte cuvinte, dacă tu consideri că e important să meditezi zilnic, atunci să meditezi măcar 5 zile din 7.

    Poate o să săriţi şi o să spuneţi că sunt destui care aplică ceea ce învaţă. Într-adevăr, sunt oameni care mai aplică din când în când, sau chiar în fiecare zi câte ceva. Dar mă refer la faptul că la majoritatea celor pe care i-am observat şi cu care am lucrat, apariţia unui progres real în lucrul cu energia este extrem de anevoioasă.

    În practicile de acest tip nu e bine să alergăm după rezultate spectaculoase, dar (mai ales atunci când nu alergi după ele), este normal ca aceste rezultate să apară! Faptul că nu alergi după ele, nu înseamnă că ele nu apar.

    Străduindu-mă să-mi dezvolt disciplina şi să fac practica mea să fie din ce în ce mai eficientă, am căutat mereu soluţii şi de multe ori, le-am căutat singur şi progresul a fost anevoios, dar constant. Mai jos descriu câteva din lecţiile pe care le-am învăţat.

    În primul rând, mulţi oameni nu găsesc un mod de a practica cu plăcere. Şi nici nu-l caută. Unul din maeştrii mei m-a învăţat că este esenţial să practici cu plăcere dacă vrei să ai rezultate constante. Pot spune că momentul când am început să practic constant una din poziţiile cele mai puternice de acumulare a energiei a fost momentul când mi-am dat seama că stând în acea poziţie, de fapt mă odihnesc (deşi poziţia pare de-a dreptul chinuitoare pentru cei care o încearcă pentru prima oară). Uneori durează foarte mult până găseşti singur un mod de a practica ceva cu plăcere, alteori poţi crea propriul tău mod de lucru aşa cum îţi place. Dar dacă ai un profesor care te îndrumă, el îţi poate economisi luni sau ani întregi de experimentare, prezentându-ţi din start o serie de trucuri care să fie compatibile cu tine şi, dacă le încerci pe alea într-un mod consecvent, îţi poţi da foarte repede seama care ţi se potriveşte cel mai mult. Dar cel mai important este ca, dacă la început practica nu îţi place, să nu presupui că este imposibil să îţi placă, ci să pui o întrebare.

    Un alt motiv este lipsa rezultatelor şi a percepţiilor concrete. Aici din nou, singurul lucru care te poate face să rămâi la stadiul în care nu obţii rezultate şi nu percepi energia este să nu întrebi. Dacă practici pe cont propriu, inevitabil experienţa ta îţi va permite să pui întrebările potrivite şi să fii pregătit pentru răspunsurile pe care le vei primi. Iar ideea că “sunt oameni care nu simt energia” nu se potriveşte cu ceea ce am învăţat eu. Fiind convins că există o soluţie, am continuat să experimentez şi să întreb până când am aflat că simpla observare a senzaţiilor fizice din corp permite nu doar simţirea energiei în fiecare celulă din corp, ci şi oprirea completă a minţii în mai puţin de 10 minute de atenţie menţinută asupra corpului.

    Lenea este un alt obstacol major. Deseori practicăm exact atât cât să nu fie suficient. Este important să fim atenţi şi să ne evaluăm progresul mai ales dacă alegem să progresăm de unii singuri, fără să mergem la nimeni care să ne ofere un punct de vedere obiectiv. Ştiind că se poate progresa şi pe cont propriu şi dorind să le pot spune şi altora cum pot face acest lucru, m-am străduit mult timp să avansez fără a merge la nimeni pentru îndrumare. De multe ori eram convins că voi progresa şi totuşi, fără să-mi dau seama mă lăsam pe o ureche. Schimbarea intervine când începi să-ţi dai seama că este o mare diferenţă între a practica şi a rămâne sănătos, şi a acumula energie, dezvoltându-ţi abilitatea de a intra rapid într-o stare de linişte. Diferenţa este ca aceea între a putea să îţi construieşti în fiecare noapte o cocioabă din lemne ca să ai unde dormi, şi a avea propria ta casă. Ai mult mai multe opţiuni la dispoziţie în cazul al doilea.

    Altă situaţie este cea în care rezultatele apar şi entuziasmul ia locul practicii. Când ne chinuim foarte mult să obţinem un rezultat, e posibil ca în momentul apariţiei rezultatului, să ne bucurăm atât de mult încât să ne culcăm pe o ureche. Personal am căzut în capcana aceasta de multe ori. Cred că una din soluţii este să devenim mai conştienţi de faptul că rezultatele sunt uşor de obţinut dacă muncim câte puţin şi constant, în fiecare zi, deci nu trebuie să ne îngrijorăm că nu vom obţine rezultatele, dar este important să le şi păstrăm. Mai degrabă am putea să ne străduim să înlăturăm obstacolele din calea progresului, de exemplu agitaţia care ne face mereu să alergăm după senzaţii noi. Dacă avem o minte prea agitată, în momentul în care acumulăm energie sau facem un progres de acest gen, mintea va avea şi mai multă energie şi va fi şi mai agitată, după care ne va consuma foarte repede toată energia. În acest sens, unul dintre profesorii mei spunea că e bine să nu alergăm după plăceri, dar să ne bucurăm atunci când viaţa ni le oferă, căci ne oferă destule.

    La fel cum entuziasmul ne poate opri din continuarea muncii, la fel şi colecţionarea de noi tehnici şi informaţii poate să ne dea o satisfacţie care să ţină locul unui progres real. Când învăţăm o tehnică nouă, ne putem bucura aşa mult încât să simţim că deja am realizat ceva măreţ, cu toate că încă nu am pus în aplicare tehnica. Merg săptămânal la un seminar unde învăţăm unele din cele mai puternice tehnici care pot fi învăţate în domeniul vindecării şi lucrului cu energia (fără exagerare). Şi totuşi, dintr-o sală de peste 70 de oameni, de fiecare dată când profesorul întreabă cine a încercat tehnica primită la seminarul trecut, câţi credeţi că răspund afirmativ? 5 sau 6. Nu este ciudat?

    Lipsa tehnicilor potrivite este de asemenea o problemă. Lăsând la o parte toate modurile în care, având uneltele potrivite, putem să ne sabotăm singuri sau să ne lenevim, există şi cazul în care pur şi simplu nimeni nu ne-a spus unele lucruri elementare de care avem nevoie pentru a progresa. Soluţia însă este cam aceeaşi ca la ultimele 2 probleme. Dacă aplicăm constant ce am învăţat şi vedem că nu funcţionează, atunci vom şti că trebuie să ne întrebăm intructorul sau profesorul ce putem face ca să funcţioneze. În funcţie de răspunsul său, ne vom da seama dacă ne poate ajuta sau dacă este cazul să căutăm pe altcineva care să ne îndrume în problema respectivă. Dacă profesorul este sincer şi ştie că nu ne poate ajuta şi că noi avem nevoie de acea informaţie, că suntem pregătiţi pentru ea, atunci ne va trimite chiar el la un profesor mai bun, eventual la maestrul său. Eu unul aşa procedez dacă elevii mei vor să ştie ceva ce eu nu pot să le ofer. Pe de altă parte, dacă cineva nu a pus în aplicare ce a învăţat, nu prea are cum să-şi dea seama dacă-i lipseşte ceva sau nu. Iar dacă se duce şi cere mai mult ajutor fără să fi muncit în prealabil, e posibil să nu i se răspundă.

    Practică intensivă Qigong şi meditaţie

    Pentru cei care vor să practice exerciţii de acumulare a energiei şi să exerseze intrarea mai rapidă în starea de linişte, şi să se asigure că nu vor stagna, organizez periodic săptămâni de practică intensivă. Practica va dura 7 zile, iar contribuţia pentru cei care vin în toate cele 7 zile va fi simbolică. Imediat cum se face mai cald, primul grup de practică va include 2 zile la Pădurea Băneasa şi 5 zile în Herăstrău, dimineaţa devreme. Poate participa oricine a făcut măcar o oră de Qigong cu mine sau a studiat tehnici similare cu alt instructor, după ce ne cunoaştem personal. Îmi puteţi scrie la dan@neiqigong.ro.